Școala Generală cu clasele I-IV - Bentu -

 Istoricul Școlii Bentu

    Primele referiri la învățământul din satul Bentu datează dinainte de anul 1900. Mărturiile orale arată că elevii din Bentu mergeau pentru a învăța la Școala din Tăbărăști, iar apoi la Gălbinași. Se mai spune că în Bentu învățământul s-a desfășurat la început în două clase închiriate pe ulița Mare și pe ulița lui Ion Spirea. Învățătorii veneau din comuna Săgeata, Gălbinași și Țintești pentru a-și preda lecțiile de două ori pe săptămâna, la Bentu.    

    Școala a fost construită în anul 1906 (clasa dinspre stradă și cancelaria). La construirea ei a lucrat o echipă condusă de către un italian, stabilit în Bentu prin căsătoria cu Lixandrina (I se spunea moș Talianu). Până ce a fost construită școala, elevii învățau în două clase închiriate, din sat. Apoi a fost numit ca învățător domnul Alexandru Ionescu și elevii au învățat la Bentu.

    Cât timp dl. Alexandru Ionescu și-a satisfăcut stagiul militar, a fost suplinit de învățători veniți din satele vecine care predau de două-trei ori pe săptămână fiecare.

    Învățătorul Alexandru Ionescu a fost primul învățător numit la școala din Bentu, el provenind din Tăbăraști, fiind fiul morarului din acel sat.

    În anul 1922 a fost numită ca învățătoare o absolventă a școlii normale pe nume Marta, originară din Bucovina, cu care s-a căsătorit dl. Alexandru Ionescu. Ei au fost primii învățători titulari ai satului Bentu. Era astfel imperios necesară construirea unei săli de clasă, care s-a realizat în anul 1920. În anul 1935 soții Ionescu s-au retras la București cu familia, astfel că se impunea numirea altor învățători la școala din Bentu. Au fost numiți mai întâi familia Ioniță Maria și Ioniță Stan, iar apoi familia Apostol Geta și Apostol Dumitru, având în vedere numărul de copii școlari.

    Ei au fost învățătorii multor generații de elevi, adevărați dascăli ai satului, dedicându-se în totalitate educației și formării de caractere umane. Familia Apostol însă a părăsit această lume mai devreme, el decedând pe front, în cel de-al doilea război mondial, iar ea decedând în urma unei boli nemiloase.

    Domnul învățător Dumitru Apostol a căzut la datorie pe frontul de apus. Avea grad înalt de ofițer. De la locul unde a murit a fost adusă o urnă cu pământ și înmormântată cu onorurile cuvenite alături de monumentul eroilor situat lângă școală și biserică. În urma acestei familii au rămas doi băieți, care a trebuit să se descurce cu ajutorul rudelor sa-și continue studiile, astfel că amândoi au reușit să aibș studii superioare. Familia de învățători Maria și Stan Ioniță au slujit învățământul 37 și respectiv 42 de ani până ce s-au pensionat. Foarte mulți din cei pe care i-au învățat spun: "dacă astazi știu să citesc și să socotesc se datoarează doamnei Maria sau domnului Stan. Ei mi-au pus condeiul în mână și datorită dumnealor am ajuns ce am ajuns".

    După război și satul Bentu a trecut prin perioada grea a comunismului în care oamenii a trebuit să renunțe la mijloacele lor de subzistentă (pământul și animalele de muncă) și au devenit membrii ai C.A.P. Au fost ani foarte grei pentru toti. Erau mereu la dispoziția organelor locale. În fiecare zi erau trimiși pentru lămurirea oamenilor să treacă la C.A.P., pentru alfabetizare, pentru culturalizare și nimica nu se făcea în sat fără să fie chemați învățătorii să rezolve diversele probleme. În urma pensionarii domnului Dumitru Apostol au precedat o serie de învățători și profesori, cum ar fi: Efrim Alexandru si Efrim Mioara, Andrei Emil, Stan Floarea, Banu Silvia, Zaharia Victoria, Anton Maria, Corbu Adelina, Zugravu Valeria, Ungureanu Maria, Simion Nicolae, Mușat Marius, Ichim Simona, Dobre Nicoleta, Moise Cristina, Manole Mirela, Panaet Elena, Coroi Maria, Serbanescu Delia.

    Majoritatea învățătorilor făceau naveta la Buzău și au funcționat o perioadă scurtă de timp la școla din Bentu.

    Pe parcursul existenței sale, satul Bentu a avut de întâmpinat multe probleme. În urma cutremurului din 1977 școala din satul Bentu a fost avariată. Se impunea de urgență repararea capitală a clădirii, lucru ce necesita fonduri mari. În anul 2000 prin fondurile primite de la Banca Mondială s-a reabilitat școala din Bentu.

În prezent

 

Doamna învățătoare Coroi Maria are cea mai mare vechime în cadrul școlii, profesând din anul 1986 și până în prezent iar domnisoara învațătoare Șerbănescu Delia profesează din anul 1998 până în prezent.

În Școala Gelerală cu clasele I-IV Bentu învață 40 elevi - clase simultan I + III, II + IV.

Cadre didactice ale Școlii Bentu, an școlar 2012 - 2013

Învățători

 

1.  COROI MARIA     

2.  ŞERBĂNESCU DELIA