Securiştii şi falşii revoluţionari, luaţi la întrebări abia după 22 de ani

Circa 16.000 de „luptători remarcaţi” la evenimentele din noiembrie 1989, printre care se numără şi mai mulţi buzoieni, ar urma să-şi piardă indemnizaţiile. Astfel, premierul Emil Boc a ameninţat în mai multe rânduri că Guvernul nu mai este dispus să cheltuie milioane de euro pentru indemnizaţiile acestora.

110 de milioane de euro este fabuloasa sumă pe care Guvernul o alocă anual celor care, pe drept sau nu, sunt deţinătorii unor certificate de revoluţionar. Mai mult, în cei 22 de ani care s-au scurs de la Revoluţie, 22 de miliarde de euro au mers către indem­nizaţiile şi benefiicile alocate acestor „luptători”. Miliardele de euro înseamnă, practic, in­demnizaţii, valoarea tere­nu­rilor primite de revoluţionari şi beneficiile însemnând tran­s­port gratuit, spaţii comerciale şi scutiri de impozite.
De-a lungul vremii, mass-media a făcut publice me­to­dele prin care asociaţiile care apără drepturile revoluţio­narilor au acordat mii de certificate unor oameni care nu numai că nu au participat efectiv la evenimentele din decembrie 1989, dar nici mă­car nu cunosc cu exactitate ce s-a întâmplat atunci. Certificatele de revoluţionar au devenit astfel, o sursă su­pli­men- ­tară de venituri şi alte bene­ficii chiar şi pentru oamenii înstăriţi care nu s-au implicat nicicum în Revoluţia de acum 22 de ani.
Acestora li se adaugă şi criminali, securişti, persoane care nici măcar nu se aflau în ţară la Revoluţie sau erau în penitenciare, precum şi copii ale căror vârste nu depăşesc 11 ani şi care, sub nicio formă, nu pot fi numiţi luptători cu merite deosebite. 11 ani avea în 1989 şi Viorel Ioniţă, fiul lui Gheorghe Ioniţă, preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor Buzău 1989. „Şeful” re­vo­lu­ţi­o­­narilor de la Buzău spune că fiul lui a fost un fel de scut, care l-a ajutat să scape de gloan­ţele comuniştilor.
Potrivit datelor publicate în Monitorul Oficial, la nivel naţional, opt luptători aveau 10 ani în 1989, şapte îm­pli­niseră 11 ani, 15 luptători a­eau 12 ani, 25 aveau 13 ani, iar alţi 31 împlinseră 14 ani.
Totodată, ultimele date ara­tă că, în întreaga ţară, sunt înregistraţi 16.012 luptători re­marcaţi prin fapte deose­bite, 2.226 de răniţi, 2.059 de urmaşi de eroi-martiri, 588 de reţinuţi, 169 de răniţi şi reţinuţi şi 189 de participanţi la Revoluţie, care au, însă, titlu onorific, ce nu conferă niciun fel de beneficii.
Sumele colosale acordate anual „luptătorilor” îl nemul­ţumesc chiar şi pe premierul Emil Boc, care susţine schimbarea „Legii Recunoştinţei” şi tragerea la răspundere a celor care şi-au însuşit foloase necuvenite pe baza certificatului de revoluţionar.

Revoluţionari acuzaţi de ilegalităţi

În vara acestui an, presa a semnalat mai multe acţiuni cu iz penal, care îl vizează pe Geor­ge Costin, lider al Aso­ci­aţiei „Decembrie 1989-Me­trou”, care are filiale în oraşe precum Pucioasa sau Mang­a­lia, unde Revoluţia nu s-a fă­cut atât de simţită. Costin este suspectat că l-a ajutat pe bu­zoianul Costel Socol să de­vină „luptător remarcat cu fapte deosebite”. La acea vreme, So­col făcea parte din dispozitivul de gărzi patriotice al Întreprinderii de Mase Plastice din Buzău. În dimineaţa zilei de 24 decembrie, el a tras fără somaţie în Ciulin Alexandru, care venea la întreprindere să-i aducă un pachet cu mâncare fiului său, angajat acolo. Ciu­lin a murit imediat. În decurs de câteva ore, în locul în care a decedat Ciulin au mai sfârşit împuşcaţi alţi trei buzoieni, însă Justiţia nu a putut stabili cu exactitate cine a fost uciga­şul, în condiţiile în care alături de Socol au mai tras şi alţi luptători din gărzile patriotice. În anul 2001, Socol a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare cu suspendare şi, evident, nu a făcut nicio zi de puşcărie.

Sursa: http://www.stradadebuzau.ro