Cetățeni de onoare 

ŞEICARU PAMFIL

    Ziarist de mare talent, literat, s-a nascut in anul 1894 la Tăbăraști, unde bunicul său era preot. După absolvirea cursurilor școlare în Buzău, urmează Facultatea de Drept din București. La terminare intră în avocatură. A fost membru al Parlamentului, ca deputat independent (1926, 1931, 1933), directorul ziarului "Bucovina", apărut la Cernăuti și "Ora", cât și al revistei "Hiena" (1919 - 1920). Se numară printre cei care au înființat revista "Gândirea" și ziarele "Cuvântul" si "Curentul", al căror director a fost. A fost considerat, chiar și de către adversari, ca ziarist de mare talent si litarat de valoare, având și încercări de critică literară. S-a distins însă ca pamfletar, poate uneori prea violent, ceea ce i-a atras multe adveristăți.

Preotul Constantin Șeicaru, bunicul lui Pamfil, s-a stabilit la Tăbăraști, unde  s-a căsătorit cu o fata din familia Ifrimescu (a avut un frate, generalul Haralambie Ifrimescu, comandant al garnizoanei Brașov), care i-a adus o zestre frumoasă. Au avut 6 copii care au murit toți de o epidemie, în decurs de o luna. Nenorocirea i-a mâhnit atât de tare încat s-au gândit să se retragă la o mănastire, dar între timp preoteasa a ramas însarcinată și a născut un băiat botezat Haralambie, tatăl lui Pamfil Șeicaru. Dar la naștere, din neglijența celui care a mers sa-l declare la starea civilă, a fost declarat Popescu, nu Șeicaru și astfel că apare în actele de la starea civilă ca Haralambie C. Popescu, nume care-l va purta oficial și Pamfil, dar ca ziarist va semna Pamfil Șeicaru.

     Haralambie si Ana au avut 5 copii, Pamfil, născut la 6 aprilie 1894, Eugenia, în 1896, Maria in 1899 și ultimul, Constantin, născut în anul 1909. A copilarit cu sora sa, Maria, la Tăbăraști și la Buzău, Maria își amintea că atunci când se construia Palatul Comunal (1899-1903) se urca pe schele și mânca acadelele cumpărate de la o prăvălie din apropiere.

    Averea de la Tăbăraști (vie si teren arabil plus casele) a fost vândută de Ana deoarece locuia la Buzău și nu avea cum să o administreze. Banii i-a folosit la reparatii și înbunătățiri la casa primită ca zestre, lângă tribunal, unde a deschis un hotel, restaurant și cazinou. În 1917-1918 au fost folosite de armata germană chiar și pentru grajduri. După 1918 nu a mai avut bani să refacă construcțiile amintite. Datorită poziției centrale i s-a oferit o despăgubire băneasca de către autorități, i s-a făcut foaie dotală și apoi a vândut imobilele. Banii au fost dați lui Pamfil Șeicaru pentru înființarea cotidianului "Curentul" cu promisiunea că atunci când va avea bani va răscumpăra imobilul și va da fiecăruia dintre frați partea care i se cuvenea. Dar vremurile au evoluat nefavorabil.

    Pamfil Șeicaru, născut la 6 aprilie 1894 a decedat la 20 octombrie 1980, în Germania, la Munchen.

RODICA ȘERBĂNESCU

    Doctor în istorie, ziarist, născută în Tăbăraști, a fost distinsă pentru activitatea sa publicistică cu premiul "Pamfil Șeicaru" (1994), pentru cercetarea, editarea și popularizarea operei gazetărești a ziaristului de origine buzoiană. Întrea acestea amintim: Istoria Partidului Țărănesc și Național Țărănesc (vol. I si II, Madrid, 1963); Nicolae Iorga (1991); România în marele război (1994); Adevărul trebuie amintit. Politica României (1997); Construcții prin nisip, Politica aistorica (1998); Scrisori din emigratie (1990/1991).

STAN IONIȚĂ 

    S-a născut în anul 1909 în satul Albești, jud. Buzău. S-a căsătorit cu învățătoarea Sava Maria din Bentu. A fost învîțător la școala primară din Bentu și mulți ani director de școală, avînd cea mai mare vechime in cadrul scolii (42 ani), când s-a pensinat. A pregătit multe generații de copii ai satului, așa încât se poate spune, pe bună dreptate că este un adevărat stâlp spiritual al acestuia. A fost un model de om gospodar pentru locuitorii din Bentu, administrând atât propra gospodărie cât și terenul din jurul școlii.

   În prezent o stradă din Bentu poartă numele dl-ui învatator Stan Ioniță

MOȘESCU COSMA 

(25 iunie 1822 - 29 iunie 1902, Brăila), prot, pedagog și traducător, s-a nascut la Tăbăraștii Noi. Absolvă Seminarul Teologic din Buzău (1840 - 1844), după care funcționează ca învățător sătesc, iar din 1847 este preot la Biserica Sf. Spiridon din Brăila. Este autorul a șase manuale școlare, unele tipărite în mai multe ediții și a trei traduceri din limba franceză.

DINU GHEORGHE

S-a născut în satul Bentu în noiembrie 1911. A fost pilot în flotila de vânătoare. A participat la cel de-al II-lea război mondial. În iulie 1941 a fost rănit trecând după aceea în viața civilă. A îndeplinit funcția de director la IAS Nazarcea. A decedat în anul 1990.

ONU CAZAN

Cazan Onu (în acte, Cazan Ion, ca sriitor semnează Onu Cazan) s-a născut la 15 octombire 1928, in satul Bentu, com. galbinasi, Buzau. Parinti: Stefan si Ioana Cazan (n. Dinu) au avut opt copii (Dumitru, Marioara, Stanca, ION, Luxa, Calin, Gheorghe si Radu, poet si actor). Clasele primare, la scoala dein sat. Scoala medie: din 1942, cursurile Scolii Tehnice Industriale Militare Auto (copil de trupa), Buzau. In 1947 se inscrie la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Timisoara, sectia actorie, aici urmeaza trei ani, avand ca profesori pe Lily Bulandra si marele Stefan Braborescu. Ultimul an la Institutul de Teatru "I.L.Caragiale", Bucuresti. Intre 1-31 oct. 1951, instrucor artistic la Sfatul Popular, raionul 1 Mai, Bucuresti,; 1aug. 1953 - 1 aug. 1954, instructor sef la Comitetul pentru Arta, invatamantul artistic; 1 aug. 1954, demisioneaza din motive de sanatate, se retrage in satul natal; 1 apr. 1955 - 15 ian. 1956, vanzator la Aprozar, in Dorohoi, jud. Botosani; 15 ian. 1956 - 1 mart. 1957, instrucor artistic la Casa de Cultura Botosani; 1 mart. 1957 - 20 oct. 1958, diresctor (muzeograf) la Muzeul Memorial "Mihai Eminescu", Ipotesti; 20 oct. 1958 - 13 nov. 1965, conduce Scoala Populara de Arta, Suceava; 13 nov. 1956 - 16 oct. 1970, redactor cu probleme de popularizare la Inttreprinderea Cinematografica Suceava; 16 oct. 1970 - 29 oct. 1971, redactor la ziarul Zori noi, Suceava; 30 oct. 1971 - 25 dec. 1973, sef serviciu carte la Centrul de Librarii, Suceava; 25 dec. 1973 - 1 mai 1974, redactor la Zori noi; 1 mai 1 oct. 1975, director Ansamblu Artistic "Ciprian Porumbescu", Suceava; 1 oct. 1975 - 1 ian. 1989, sef serviciu la Centrul de LIbrarii Suceava; 1 ian. 1989, iese la pensie.

    Debut literar, in revista Tribuna (27ian. 1966), cu 5 schite (Oglinda, Balada, Ganduri, Dastainuire, Insomnie). Colaboreaza la nenumarate ziare si reviste.

    Opera: In fata usii (1981); Confidenta in Parcul orasului  (1982), Pana de cauciuc (1984); Initiativa a fost refuzata cu placere (1994); Nu trebuia s-o sarut pe Iulia (1997); Dihorul din gradina lui Laur(1990).

    Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1983.

    "Venind din alt veac, scriitorul Onu Cazan strabate tabloul Sucevei actuale cu melancolica distinctie. Întotdeauna elegant, saluta si raspunde binetii cu gentilete. Desi pare dus pe gânduri, ochiul sau observa atent chipuri, gesturi, întâmplari, asa cum o dovedesc, cu talent incontestabil, si cartile sale. Nu sunt multe, nu cântaresc kilograme, dar sunt carti bune, care îi ocupa deja locul în istoria literaturii contemporane. Aparitie impecabila, nimic nu lasa sa se vada tragediile care i-au marcat viata, fara sa-i clatine verticalitatea. A ramas demn sub taifunul lor, când neferici mai mici îi duc pe altii la degradare, la autodistrugere. O silueta gracila, dar un om puternic, capabil sa iubeasca pâna la capat. Nepotii sai, Andrei si Paul Apostol, au înflorit sub cerul acestei iubiri. "

                                                                                                        Doina CERNICA

DUCA RADU CAZAN 

CAZAN RADU s-a născut la 12 septembrie 1937 în satul Bentu, com. Gălbinași, jud. Buzău. Fiul lui Ștefan si al Ioanei Cazan. Școala primară, în satul natal, clasa a V-a. la Liceul Pedagogic Buzău, clasele a VI-a si a VII-a, la ciclul II, in satul Gălbinași. Liceul "B. P. Hasdeu" (abs. 1956), Buzău. Patru ani student la Facultatea de Biologie a Universității București; I.A.T.C. "I.L. Caragiale", București (abs. 1965). Patru ani actor la Teatrul de Comedie București (condus de Radu Beligan), un an, la Teatrul "Bulandra" (director Liviu Ciulei), cinci ani la Teatrul Național Târgu Mureș și apoi la Teatrul "Ioan Slavici", Arad (și in prezent).

    A debutat cu poezie in Viața Buzăului în vol. Colectiv, în Condeieri dintr-un oras al patriei noastre, 1953, cu poezia Patria. În revista Tânarul scriitor, an II, nr. 2, 1953, poezia Patria; în rev. Amfiteatru, schita Jocul căutărilor (iulie 1967); schita Lanțul (august 1967); în Suplimentul literar-artistic al Scânteiii tineretului (27 martie 1983); schița Donatoarea; fracmente din romanul Strănepotul spânzuratului, in rev. Vatra (20 iunie 1981), fragmentul Riscurile increderii, din Târgu Mureș si Arca (feb. 1992), din Arad; 

    A debutat cu vol. Punți celeste (1990), poem tipărit la Întreprinderea Poligrafică "Banatul", Timișoara; Coloana mea infinită (2003), poeme, Bentu - început de lume (2004), cântecele satului natal (psalmi).

    În curs de apariție: Molecula liniștii (poezii), Strănepotul spânzuratului (roman), Jocul căutarilor (schițe si parabole), Autobuzul disperării (scenete), Actorul, în primul rând (carte de teatru).

CAZAN GHEORGHE - luptător anticomunist 

   S-a născut în anul 1935, în satul Bentu, comuna Gălbinași și a fost penultimul copil din cei opt frați ai familiei Ioana și Fănica Cazan. A copilărit și a terminat clasele primare în satul natal. Numele de botez era Gheorghe, însă părinții lui l-au mângâiat Ghiță și cu acest nume de Ghiță Cazan a fost cunoscut de toți sătenii. A fost un copil ca toți copiii satului. Încet încet a descoperit ulița, pe ceilalți prichindei, a descoperit pădurea, câmpia și mergea și el cu cârdul de copii la scăldat. La școală era considerat un copil bun, fiind mai în toți anii premiant pe locul II. A plecat și el de acasă la   Școala Profesională din Ploiești. După absolvirea acestei școli a devenit salariat la marea uzină "1 Mai" din Ploiești. 

    Fratele lui mai mare Onu Cazan precizează: "În perioada copilăriei era un puști fermecător, se făcea iubit pretutindeni însă la 16 ani i s-au frânt aripile, exact în perioada propice formării sale ca personalitate. Era în el o energie vitală ieșită din comun, o neliniște, un neastâmpăr care te contamina".

    La vârsta aceea când de-abia ieșise din copilărie, o mare dramă s-a abătut asupra sărmanului Ghiță. În urma unor acțiuni interzise (difuzare de afișe), Ghiță Cazan a fost

 declarat dușman de clasă, urmărit, arestat și torturat. A trecut prin mai multe închisori comuniste. În urma procesului Tribunalului Militar București l-a considerat o persoană periculoasă, care a atentat la siguranta statului. 

    Noi, cei care am contribuit la editarea cărții "Un copil privea cerul printre gratii" ne-am pus fireasca întrebare: "Cum de a rezistat în închisori acel copil înalt și plăpând?".

    A rezistat datorită vieții lui, trăită în libertate, în mijlocul naturii, a Câmpiei Bărăganului. Toate acestea i-au imprimat dorul de a fi liber.

    În închisorile prin care a trecut, torționarii profesioniști i-au aplicat cele mai diabolice metode de tortură. Cruzimea lor mergea până la pierderea cunoștinței lui de copil, medicii îl ascultau cu aparatele să vadă sacă mai trăiește. Marile suferințe pe care le-a suportat i-au afectat mult sănătatea, astfel că s-a stins din viață la varsta de 62 de ani, în mari chinuri.

    Aceasta este trista poveste a unui copil din satul Bentu. El își trăiște somnul de veci în cimitirul din mijlocul satului.

    I s-a dedicat o carte, i s-a acordat Titlul de cetatean de onoare post-mortem al satului Bentu și s-a aplicat o placa comemorativă, ca să rămână în memoria generațiilor viitoare.

GELU MOISE 

 S-a născut la 27 mai, 1934 în satul Bentu, județul Buzău. Este cel mai mic copil dintre cei trei ai lui Vasile si al Elenei Moise. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, iar clasele VI-VIII la Buzău, București, Hațeg și Timișoara, A peregrinat prin cele patru orașe datorită măsurilor nefaste pe care le luase partidul communist, fiind considerat fiu de “chiabur”.

    Reușește să își încheie studiile superioare la Academia de Studii Economice din București (1958), pentru ca la finalul acesteia intentandu-se un nedrept proces politic soldat cu o condamnare de un an si șase luni închisoare .

  În paralel cu activitatea de economist în agricultura de stat timp de peste 30 de ani, Gelu Moise s-a facut cunoscut în domeniul picturii (mai ales grafică), organizand mai multe expozitii personale, realizând albume de pictură și grafică.

    Începând cu anul 2001 s-a dedicat scrisului, adică prozei literare. S-a aplecat spre literatură, în primul rând datorită chemării sale lăuntrice cât si a îndemnului dat de sciitorul și amicul său, Ion Stanciu. Sursa de inspirație a fost satul, lumea lui, precum și împrejurimile satului: pădurea, câmpia, râul, izlazul comunal și altele. Pe această temă    a editat șase volume și are în curs de apariție sau în lucru alte trei volume. Cărțile sale poartă următoarele denumiri:

• ·         "Povestea vieții mele" - 2001 

• ·         "Sfinții la porți" - 2001, 

• ·         "Nemuritorul" - 2002, 

• ·         "Amintiri din satul copilăriei mele" - 2003

• ·         "Un copil privea cerul printre gratii" - 2003

• ·         "Botezul câmpiei" – 2003

Următoarea carte poartă titlul “Maria” și reprezintă o mare dramă din locurile natale.

    Cărțile sale exprimă o viață adevărată, fapte, întâmplări, sentimente, trăiri sublime, speranțe în mai bine. Cărțile lui de proză sunt scrise fluent, cu nerv, dar și cu talent. Autorul are dar și har de povestitor, aceasta fiind părerea scriitorului George Baiculescu.

    Scriitorul Onu Cazan susține în prefața unei cărți “Gelu Moise se dovedește a fi depozitarul unei veritabile mine” memorialistice. E uluitor cum s-au conservat, după decenii de viață, întâmplări de o prospețime de-a dreptul incredibilă. Ceea ce atestă că autorul și-a trăit episoadele de viață al căror erou a fost, cu o poftă de viață ieșită din comun. După lectura ultimelor pagini ale cărților sale, rămâi cu senzația că localitatea în care se petrece orice acțiune, respectiv satul Bentu, ți s-a întipărit în memorie în cele mai mici detalii, mai ales în cele spirituale. Și nu-i puțin lucru”

    Aprecieri face și consăteanul și amicul său din copilărie ing. Nicușor Mărgăritescu, care arată: “Gheorghe Moise reprezintă o apariție târzie în literatură. El își transpune în proză o însemnată parte autobiografică a vieții sale. E un povestitor încântător, sensibil și cu multă dragoste de oameni și frumos. Un capitol însemnat în scrierile sale îl reprezintă copilăria. Stilul de exprimare este simplu, dar cu har de bun povestitor, care te încântă și te face părtaș la frumoasele și amuzantele lui peripeții. Cărțile lui sunt ilustrate cu nenumărate lucrări de grafică și de pictură ale căror autor este, inspirate din natură și cu personaje ce îi sunt foarte dragi”.

    Împreună cu soția sa, Elena Moise, a scris prima monografie a satului natal, intitulată Bentu - străvechie vatră de așezare și locuire țărănească, contribuind astfel la scierea istoriei pentru generatiile ce vor urma.

Pentru faptul că a trăit o parte din viață în mediul sătesc, Gelu Moise, pe drept cuvănt poate fi denumit scriitorul satului și țărănimii lui. Sorgintea țărănesacă nu l-a părăsit niciodată. El lasă mărturii prețioase despre vremurile demult apuse. Mărturii pentru generația de azi și generațiile ce or să vină.

"Domnul Gelu Moise este în egală măsură şi scriitor şi artist plastic. Despre cărţile sale, zece la număr, s-a scris prea puţin. Domnia sa ar fi meritat mult mai multă atenţie. În genere, toată opera sa gravitează în jurul şi în miezul locurilor natale. Acest om de o tărie morală impresionantă lasă ceva bun în urmă, mărturii interesante despre viaţa sa şi a altora. Pe acest autor inconfundabil l-am cunoscut în urmă cu aproape zece ani, când m-a vizitat de câteva ori la biblioteca în care îmi desfăşor activitatea de zi cu zi. Din prima clipă am observat comportamentul său de om educat, politicos şi direct în dialog. Încă de atunci avea ceva probleme de sănătate, aşa că, deplasându-se mai greu, de multe ori ne limitam la discuţii telefonice. Între timp boala i s-a agravat, de câţiva ani zăcând la pat în stare de paralizie. De aici începe fenomenalul. Scrie şi în aceste condiţii. Şi-a conceput o tablă cu alfabetul şi, când vrea să scrie, sau să comunice, în general, pune degetul pe fiecare literă de care are nevoie. Tenacitatea sa este impresionantă. Recenta sa carte, „Anotimpuri”, este una de pictură şi grafică. Nefiind specialist în arta plastică pot spune doar că, participând la multe expoziţii, în calitate de simplu privitor, rar am văzut lucrări mai migăloase, portrete mai veridice ca ale domnului Gelu Moise. Şi alţi scriitori buzoieni au înţeles valoarea umană a acestui artist, fiindu-i alături mai tot timpul, este vorba despre Irina Mirică, Ion Stanciu, Stelian Grigore ş.a. Mă închin în faţa acestui artist greu încercat de viaţă".    Marin Ifrim

ELENA MOISE 

    S-a nascut in satul Bentu, comuna Galbinasi, judetul Buzau, la 2 ianuarie 1936. Este fica lui Stan si a Mariei Ionita. Urmeaza cursurile scolii primare din satul natal, apoi cursurile Liceului Mihai Eminescu si ale Scolii Tehnice de Cooperatie din Buzau, incheind cu studiile superioare la Academia de Studii Economice din Bucuresti.

    Este casatorita ci Gelu Moise si au impreuna doi copii, pe Leila si pe Florin, absolventi ai Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

    A lucrat ca profesor la Scoala de cooperatie si apoi la Liceul Economic din Buzau, pana la pensionare (1993).

    Impreuna cu sotul sau, Gelu Moise, a scris prima monografie a satului natal, intitulata Bentu - stravechie vatra de asezare si locuire taraneasca, contribuind astfel la scierea istoriei pentru generatiile ce vor urma.

RIZEA MARIAN 

S-a nascut la 17 ianuarie 1955 in satul Bentu, judetul Buzau. A urmat cursurile scolii generale din localitatea Bentu, ale scolii profesionale "Petrol si Chimie" din Ploiesti, specialitatea "Electromecanic AMA", absolvind-o ca sef de promotie in anul 1973.

Este repartizat si angajat la Combinatul Petrochimic Brazi, unde lucreaza ca electronist AMC la laboratorul CTC - Cercetare, cocncomitent urmand cursurile serale ale Liceului "Petrol si Chimie" din Ploiesti, specialitatea "Electromecanic rafinarii", pe care le absolva ca sef de promotie in anul 1977. In acelasi an sustine examenele la Institutul de Petrol si Gaze Ploiesti si este admis la Facultatea de forajul sondelor si exploatarea zacamintelor de titei si gaze, obtinand diploma de inginer in anul 1983.

Debuteaza in cariera inginereasca la fosta Centrala a gazului Metan Medias, fiind la scurt timp promovat in functia de sef de brigada extractie gaze naturale la Cristuru Secuiesc, judetul Harghita.

Din anul 1985 până în anul 1989 lucreaza in structurile de informatii si contrainformatii ale statului roman, in domeniul economic - resurse energetice.

In perioada 01.01.1990 - 31.03.2004 ocupa functia  de Ofiţer operativ în domeniul protecţiei contrainformative a resurselor economice, energetice, minerale utile şi a mediului înconjurător. 

01.04.2004 - 28.02.2006, lector si conferentiar universitar la Academia Naţională de Informaţii, Facultatea de Informaţiiş

01.03.2006 - 28.02.2009, şef Departament Informaţii, profesor universitar la Academia Naţională de Informaţii, Facultatea de Informaţii

01.07.2009 - 30.10.2010, Consilier tehnic director general, SC CONPET SA Ploiești-Prahova

01.03 - 30.05.2011, Consilier manager, SC PETROLUC- Serv Ploiești-Prahova

01.10.2005 - prezent, Cadru didactic asociat, Universitatea „Petrol-Gaze” Ploieşti; Facultatea de Ştiinţe şi Litere (2005-2009), Programul de studii masterale Studii Europene și Administrație Publică şi Integrare Europeană;  Facultatea Ingineria Petrolului şi Gazelor (2010-prezent), Catedra Hidraulică şi Inginerie de Zăcământ, Programul de studii masterale Managementul Petrolului și Gazelor; Facultatea de Ştiinţe Economice (2011-prezent), Programul de studii masterale Managementul Sectorului Public. 

01.10.2010 - 01.04.2011, Profesor asociat, Universitatea din Piteşti, Departamentul de Relaţii Internaţionale, Programul de Studii Postuniversitare Managementul Strategic al Infrastructurilor Critice

13.10.2010 - prezent, Profesor asociat (perioadă determinată), Universitatea Ecologică Bucureşti, Facultatea de Inginerie Managerială şi a Mediului: Programul de licenţă: Inginerie şi management, Programul de studii masterale Ingineria şi managementul integrat al mediului în activităţi industriale.

Continua pregatirea si perfectionarea cunostintelor absolvind mai multe cursuri in domeniile: informatica, limbi straine, cursuri post-universitare in cadrul Institutului National de Dezvoltare Economica Bucuresti - Antena Ploiesti - pentru specialitatea "Managementul intreprinderilor" (1995-1998), Academia de Studii Economice Bucuresti, Conservatorul National de Arte di meserii (C.N.A.M.) Paris.

Incepand cu anul universitar 1996, sub indrumarea prof. dr. ing. George Iordache, parcurge etapele de doctoratura iar in septembrie 2001, obtine titlul de doctor in stiintele ingineresti si distinctia "CUM LAUDE" in domeniul MINE, PETROL si GAZE, la Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti, cu teza "Contributii la stadiul imbunatatirii exploatarii clorurii de sodiu prin dizolvare".

Prin intermediul Petrom Ploiesti faciliteaza sponsorizarea biserici din Bentu cu suma de 250 milioane lei pentru refacerea picturii si sfintirea bisericii in anul 2005.

General Dr. DUMITRU CRISTEA 

General locotenent (r) profesor universitar, Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Secţia de Ştiinţă Militară

CV General Dr. DUMITRU CRISTEA

OPREA NEAGU 

S-a nascut la 12 iulie 1940, in satul Tabarastii Noi, comuna Galbinasi. Si-a facut studiile gimnaziale in comuna Galbinasi (1947-1954), iar pe cele liceale, la Liceul "B. P. Hasdeu", din Buzau (promotia 1958)

1958 - 1960 a fost referent la primaria comunei Galbinasi;

1960 - 1962 - stagiul militar;

1962 - 1963 - Scoala de Impiegat de Miscare C.F.R. Bucuresti;

1963 - 1974 - impiegat de miscare dispozitor in statiile C.F.R. Buzau-Sud, Tabarasti, Faurei;

1974 -  Scoala de Sef de Statie C.F.R. Bucuresti ;

1974 - 1977 - sef statie C.F.R. Lacu-Sarat;

1977 - 1980 - sef statie C.F.R. Faurei (in aceasta perioada a coordonat electrificarea statiei C.F.R. Faurei si construirea poligonului de testari feroviare faurei, singurul din Europa de SE);

01.06.1980 - 05.04.1998 - instructor regional M-Regionala C.F.R. Galati - Divizia de miscare; in aceasta perioada a coordonat si a fost lector la toate cursurile de calificare in functiile de impiegat de miscare, operator RC, revizor ACE etc., a verificat profesional si a autorizat in functie tot personalul de pe raza regionalei  C.F.R. Galti, a participat la elaborarea, modoficarea sau reactualizarea tuturor reglementarilor, instructiilor de serviciu, ordinelor si dispozitiilor C.F.R.

    S-a stins din viata la data de 05 aprilie 1998.

TUDOR GHEORGHE 

S-a nascut in satul Galbinasi, urmeaza liceul teoretic Tohani din judetul Brasov si Facultatea de Matematica din Brasov. In perioada 1967-2000 este profesor de matematica la scoala Galbinasi iar intre anii 1996-2000 este director al scolii. Din 1990-1992 primar al comunei Galbinasi.

RILEA EUGEN 

    S-a nascut in anul 1937 in satul Tabarasti, comuna Galbinasi. Dupa cursurile gimnaziale din comuna natala urmeaza liceul pedagogic din Buzau si institutul pedagogic din Bucuresti. Din 1960-1997, profesor de limba romana la scoala din Galbinasi totodata este si director al Caminului Cultural.